Nimicul 2

Deja am inceput sa povestesc balarii unei pagini…probabil k nu peste mult timp vor fi sterse aceste randuri…dar in acest moment cel mai bine vorbesc cu mine…e ca un exercitiu de relaxare …lasa gandul sa “gandeasca” si degetele sa se plimbe pe tastatura…apoi citeste …poate voi fi si eu surprinsa sa aflu ce trece acum prin mintea mea…
Sa spunem ca sunt deja 2 zile de cautare a unei iesiri din labirintul asta…si tot apare cate o luminita…iar intuneric…iar figuri cunoscute,dar nimic sau nimeni nu ma poate ajuta sa-mi gasesc neuronul…poate ar fi bine sa-l strig,ce-ar fi sa-i dau un nume ?!…gata,stiu,il voi boteza dupa cea mai buna pretina ,RODICA…el ,care de fapt e o ea, va fi si constiinta mea…
Acum ca stiu cum te cheama voi incepe sa strig dupa tine…RODICOOOO!!!!!…Tot nimic,dar se arata ea candva…voi face doua personaje,sa fie x si y …k tot ii place mate neuronului meu…trebuie sa calculez necunoscutele …
Necunoscutul x incearca sa isi faca loc in viata mea acum…el nu stie k a mai fost calculat candva si cu atentie,deci nu am gresit…uite ca acum am ramas fara idei [de la telenovel cred ]…
L-am lasat in pace pe y,macar pt o vreme…dar nici la x nu mai pot calcula…e mai bine sa fiu singurica…doar eu cu mine acum….poate va iesi iar soarele pe straduta mea.L-am vazut acum ceva vreme,imi placea ca stralucea…Dar sa revin la x…cum sunt acum stapana,eu sunt cea care arunca zarurile…mi-e greu ca trebuie sa treaca prin ce am trecut eu,preferam sa ii placa libertatea,sa ii placa fara mine,deja am inceput sa ma obisnuiesc cu gandul asta…Rodica nu mai umbla de nebuna pe strazi…se gandea la Vasile …si tare ii placea…Rodica nu se mai poate gandi la iubirea lui x,nu mai poate fi dulce cu el,nu mai simte ca vrea ceva de la el…