Arhivă pentru categoria Lume, lume !

Bilanţ final

Posted in Chestii/Probleme, Lume, lume !, Vanzator de Vise cu Reducere, de la Vasile citire... on 6 aprilie 2009 by Vasile

Este ultimul post care va apărea pe acest… site/blog sau ce s-o fi vrut a fi. De ce ? pentru că am lansat în sfârşit blog-ul nostru propriu şi personal, şi-anume www.blog.ackedesign.ro. Voi încerca, pe cât posibil, să mut conţinutul de pe acesta pe actualul însă nu foarte curând. Aşadar la final, am putea face un mic bilanţ:

- suntem pe net din 2002, de blog am dat în 2006. Între timp, am umblat pe mai multe platforme gratuite, le-am încercat pe toate, cea mai bună este cea proprie. În acest timp, am strâns : 421 comentarii la un singur post , locul I in Google la căutarea  “rezultate bacalureat 2007″ trecând peste site-uri ca edu.ro, clopotel.ro, rămânând şi după 2 ani pe prima pagină la această căutare, încă mă menţin şi ţin să mulţumesc… umm, ahh da, MIE, pe primul loc în Google la căutarea “ratoiu” [puteţi, verifica... e pe bune !], am scris şi-am povestit şi-am fost citit [mulţumesc pe această cale celor care n-aveau ce face şi comentau :) )] . Aşadar, mă consider relativ mulţumit de ce am făcut până acum, se putea şi mai bine dar niciodată nu e prea târziu. Deocamdată am reuşit să trecem pe un domeniu propriu, nu ne-am instalat nici WordPress, nici Joomla şi niciun alt CMS, am rămas fidel HTML-ului pur combinat cu CSS, desigur că situaţia se va schimba în curând când vom reuşi să încropim un design potrivit de CMS [cel mai probabil va fi Joomla şi nu WordPress], aşa că vă aşteptăm.

Până atunci vă dorim numai bine şi o zi minunată… nu uitaţi să zâmbiţi şi o lume întreagă o să vă zâmbească înapoi !

pe aici prin iarba

Posted in Lume, lume !, Vanzator de Vise cu Reducere, de la Vasile citire... on 20 noiembrie 2008 by Vasile

Luuuumeee luuumee… asta seara, spectacol mare ! traitoarea-mparateasa si cu zmeul cel hidos s-au gandit s-o puna de-o poveste…

Inceput…

Primeam mai saptamana trecuta un mail de la o persoana draga mie care ma intreba ce mai fac, pe unde mai umblu, cu ce ma mai laud… am ramas surprins, mai ales ca numarul de telefon nu mi l-am schimbat [am inteles mai tarziu de ce nu a apelat la asta] si pe messenger inca mai sunt din cand in cand… invisible ce-i drept… asadar… sa povestim< Citeşte mai departe »

A fost bine mah, da’ va fi si mai bine

Posted in Lume, lume ! on 13 august 2007 by Vasile

Ziceam undeva pe Ratoiu’ – blogea al’ roman  ca nah, parca acu’ ca am scapat de tot mi’am amintit de patzavanchii cu care mi-am omorat 4 ani in liceu si eta ca am reusit sa aduc filmuletu’ si aici… Intreaga poveste a dansului o gasiti aici.  ENJOY !

cu rabdare ca merita…

Posted in Lume, lume ! on 7 august 2007 by Vasile

cu cata lipsa de suflare am citit asta si de cate ori nu am ras zicandu-mi un nostalgic “asa e ! ” … toate m-au facut sa cred ca sunt batran :) si totodata sa ma faca sa ma simt special ca fac parte din generatia X. Enjoy

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din
generatia NOASTRA, GENERATIA X.

Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor
nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si
realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie
sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred
batranii, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii,
Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si
vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii
care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe
jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate
color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la
turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe
tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii
Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat
MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si
cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si
noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina
si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre
timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un
motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael
Jackson , si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele,
singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia
pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am
auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si
Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet
Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale)
si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe
e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca
tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de “dulce”.
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby
surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau
Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna
dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti,
sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa
pupam !pe gura! pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut (sau li s`a cerut)prietenia”, care
inca roseam la cuvantul “SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in
farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu
bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in
masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe
jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu
ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin
toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei
schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost
primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti`va de magarus”.

Author : TynutzZa

Dragul meu…

Posted in Lume, lume ! on 7 august 2007 by Vasile

TynutzZa,

Nu stiu de ce fac ce fac,dar stiu ca nu e bine ca o fac…Ma gandeam,oare amurgul gandurilor tale te-a cuprins si ti-a acoperit imaginea mea?Oare glasul orgoliului a acoperit soaptele suave ale amintirilor tale?Oare rautatea a putut calca si ingropa sub cenusa vremurilor trecute tot ce a fost mai frumos????
De ce numai eu stau acum si imi pierd noptile gandind aiurea la ce a fost?De ce numai eu as vrea totul inapoi?De ce in fiecare vis mi te infatisezi din ce in ce mai departe,inghitit de vorbele spuse aievea ieri?
Totul e pe dos…exact cand te vreau langa mine,trebuie sa pleci,dovedindu-ti masculinitatea recastigata o data cu pierderea mea exact cand vreau sa te aud,imi sunt puse mainile la ureschi si nu te pot decat vedea.Cand mi-e dor de saruturi,atunci intentiile imi sunt sfasiate cu nepasare pentru ca poate altcineva are parte de ele?!
Am ajuns sa plang de dorul unei fiinte pentru care nu mai insemn nimic,dar pentru care am insemnat candva totul.Acest gand ma inlantuie si ma tine stransa ca intr-o cusca de care nu voi mai putea trece prea curand.
Se spune ca totul se uita,totul trece.De ce,atunci,dupa atata timp,eu inca suspin dupa parfumul tau?…De ce mi-e inca dor de primul sarut,prima imbratisare,primele cuvinte frumoase,daca tu nu esti aici sa mi le repeti?De ce vreau mai mult ca niciodata sa ne plimbam impreuna pe strada,sa vorbim ore in sir despre nimicuri care erau atat de fascinante?Sau poate ca tu le faceai sa para altfel…
Nici nu stii cat de scurt i s-a parut ultimul sarut,cat de rece ultima privire si cat de dureroasa ultima imbratisare…
Acum nu mai exist pentru tine,stiu ca numele meu nu te mai face sa tresari si ca imaginea mea nu te mai bantuie…tu cum ai reusit? Cum ai reusit sa uiti atatea clipe frumoase?…
Am ajuns sa imi imaginez ca te imbratisez,sa ies pe geam si sa ii spun vantului sa-ti trimita imbratisarea mea,pentru ca eu nu mai pot ajunge la tine…iti mai vad zambetul numai in fotografii..pe strada,nici un suras..si tu esti la fel ca mine,ti-e dor de noi,sau pur si simplu alte probleme iti incarca gandurile?…
Voce..saruturi…mangaieri…ganduri…gelozii…dor…iubire…zbucium…vise..si visare…asta a fost povestea noastra.Poveste inceputa ca joaca si terminata brusc cu lacrimi . Oare de ce imi era la inceput frica sa nu te plac mai mult decat era necesar? De ce oare ai vindecat o rana in atat de scurt timp pentru a face apoi alta poate mai dureroasa decat cea anterioara?
Am gresit si totul e din vina mea … dar daca ti`ar pasa catusi de putin am incerca sa trecem impreuna peste. Sau poate acea copilarie e de neiertat … tu stii …
As vrea sa inchei acum…e prea mult pentru mine….daca destinul vrea,aceasta scrisoare va ajunge la tine oricum,daca nu…se poate pierde la posta,se poate deteriora si nu vei intelege nimic din ce am spus sau pur si simplu nu voi avea curajul necesar sa o trimit.
Sper sa ma ierti ca am trimis-o daca o primesti si sa stii ca am vrut sa ajunga la tine daca nu.
Cu dor,
A ta
EU

Poveste

Posted in Lume, lume ! on 7 august 2007 by Vasile

superb, extraordinar… jos palaria Tynutzza si un citro cu biscuite de la mine. Sper sa nu gresesc scriindu-ti povestile.

Povestea incepe ca toate povestile cu ,,A fost o data…” si totodata se termina,dar nu ca toate povestile cu final fericit .. ci cu lacrimi …
Si ce daca ? Ar zice unii … din funalul unei povesti se naste o alta , mai frumoasa poate … sau poate ca nu …
O poveste de`o vara …
2 scrisorele de adio …
2 oameni raniti, un al 3 lea incurcat
si multe regrete …

Lacrimi curg de dor si de durere :

Era o zi din viata oricarui om. Si treceau toti pe langa mine pe strada, fara sa-i vad, fara sa-i aud, treceau ca anotimpurile din 3 in 3 luni. Eu zambeam si savuram din bucuria pe care o asezai in suflet cu cateva minute in urma. Sarutul tau umed si plin de caldura, ma facuse sa vad in oameni doar culori. Eram singura pe strada si calatoream pe un drum alaturi de atatea culori … ma gandeam daca am gresit cu ceva, daca am facut rau sarutandu-te, sau daca nu cumva visasem ziua aceea de 2 iulie…. Eram clar fericita….
Credeam in mine si in noi, credeam in tine … Era ceva nou si pentru mine .A fost nou chiar si ,,te iubesc”-ul pe care ti l-am soptit. Era nou caci cu tine eram si eu noua. Iar tot ce a insemnat viata pentru mine pana te gasesc, era vechi si batran.
Acum e noapte …
Prima noapte in care nu te mai stiu al meu , in care nu te mai stiu acolo undeva gandindu`te macar un pic la mine. Noapte alba si totusi intunecata de lipsa de lumina din camera si din sufletul meu.
Amintirea ta ma face sa imi musc buzele si sa te strig de dor. Cum mi-ar fi dor si de ce? Pai simplitudinea singuratatii ar putea cel mai sigur sa descrie dorul si lipsa ta in seara asta neagra in care nu pot decat sa-mi scriu durerea pe foaia asta.
Mi-e frig.Si golul din suflet imi da fiori.Dorul doare iar mintea-mi pare imprastiata in timp, departe de puterea de a stapani vreun gand. Nu plang. Stau doar si mi te inchipui razand.E mai usor asa…
Poate ca visez, poate ca nu era privirea ta cea care am vazut-o cu cateva ore in urma, nu…. nu era….era un necunoscut….tu nu m-ai fi privit niciodata asa….
Poate ca inca te astept sa vii de la mare cu o neobisnuita nerabdare …. poate ca nu vreau sa recunosc durerea ce imi incarca sufletul … poate ca vreau sa simt din nou buzele tale…poate ca….
Nu. Refuz sa cred ca exist in lumea asta fara tine. Refuz sa cred ca noi doi suntem ce suntem si nu mai suntem ce-am fost.Cat din mine esti tu?!
Nu ma merit asa urata ca suflet si trista ca spirit. Poate nici pe tine nu te merit si poate nu ma merita nici viata asta care mi te-a scos in cale.
Ma intreb daca mai sunt eu cea care scrie..Ma intreb daca mai sunt eu cea care te iubeste sau daca mai esti tu. Mai esti tu? Mai suntem noi?
Nu …. nu mai e nimic …. Totul a trecut ca o poveste … o poveste pe care mi-o doream asa … fara sfarsit.
Totul s-a sfaramat intr-o secunda…sau poate doua…cat poate dura un pup furat de cineva care oricum nu-l merita? …. A fost oricum putin …. si totusi mult ca sa ma faca sa gandesc departe … mult prea departe … la lucruri de care nu cred ca as fi fost in stare … Si totusi tu m-ai crezut in stare si inca ma crezi … Poate ca timpul in care am fost impreuna, poate ca tot ce s-a intamplat in luna asta nu a fost de ajuns ca sa ma cunosti suficient.
Am gresit aruncand cuvinte aiurea, cuvinte pe care nu cred ca vreodata le-as trasforma in fapte, cuvinte care m-au adus in starea in care sunt acum, cuvinte care te-au facut sa nu mai fii al meu.
Acele 2 secunde in care am gresit sau care m-au facut sa gandesc gresit mi-au aratat apoi ca buzele tale sunt singurele care imi fac tot trupul sa tresara si in armonie parca cu respiratia ta calda mai jos de ureche, sarutul tau imi soptea un ,,luv u” sincer si mai rar auzit prin alte parti.
Nu e nevoie de cuvinte sa iti spun ca imi pasa. Nu e nevoie de soapte sau lacrimi sa te aduca inapoi. Nu e nevoie de culori sa contureze in sufletul meu lipsa ta. Nu vreau sa fiu singura sau cu altcineva. Vreau sa ma pot pierde in ochii tai. Vreau sa iti pot vorbi din nou. Vreau sarutul tau si te vreau pe tine. Nu iti cer nimic din ce nu ai putea sa faci. Nu am gresit, poate m-am impiedicat, poate am cazut de tot. E greu si e usor cu tine. Am sa lupt pentru usurinta asta. Am sa lupt pentru tine, pentru a te face sa intelegi ca esti cel mai important pentru mine, ca esti cel care m-a facut sa zbor dupa un timp lung in care am stat cu picioarele pe pamant.
Of! Unde esti tu acum? Te caut printre lacrimi si mi-e greu sa ma abtin. Am nevoie de tine si nu ai venit. Acum te strig si nu imi raspunzi cu toate ca inca te simt aproape. Te-as vrea dar trebuie sa fac eu ceva ca sa te merit, dar nu stiu ce sa mai fac. Sunt un suflet pierdut care se indreapta spre nicaieri si isi plange durerea fara sa stie de ce…
Te chem din nou, dar tu nu vii, nu vrei sa ma ajuti sa zbor din nou….
,,Cu ce drept mi-ai smuls din piept inima lasandu-ma gol de orice suparare, furandu-mi noptile pline de vise roz si inlocuindu-le cu nopti albe si pline de chipul tau? Cu ce drept te-ai furisat in viata mea si ca o noapte de vara te-ai asternut peste fiecare colt al meu, peste fiecare centimetru spiritual neincercat inca de nici o alta fiinta umana?”
Ti-am scris foaia asta din departari in care pot zbura si din care nu ma mai pot intoarce. Cu gandul la tine indur vremurile rele si ceata ce se navaleste peste mine. Astept cu drag ziua in care te voi revedea. Imi lipsesc buzele tale si zambetul lor, privirea ta apasatoare si vorba ta. Mai tii minte noptile de vara petrecute plimbandu-ne ca bezmeticii,cand stateam cu ochii pe ceas pentru ca parintii nu ma lasau prea mult,cand mirosea in jur a iarba proaspata?…
Probabil ca nu…
Nu imi ramane decat sa te visez si sa imi inchipui carari pline de pasii nostri. Nu imi ramane decat sa sper ca va veni o zi in care lumea mea se va contopi din nou cu a ta, iar pasii nostri se vor intalni din nou pe potecile unei a nu stiu cata vieti. Sper sa te gasesc. Te caut si te vreau…. si sper ca si tu …
[de aici]